Inapoi

Incoterms


Sunt reguli publicate de Camera Internationala de Comert de la Paris (Intrernational Chamber of Commerce-ICC) in mai multe etape - 1936, 1953, 1967, 1976, 1980, 1990, 2000 - si se refera la interpretarea uniforma a obligatiilor vanzatorului si cumparatorului privind derularea contractului de vanzare internationala referitor la livrarea marfurilor, repartitia cheltuielilor, transferul riscurilor si formalitatile documentare privind trecerea marfurilor de la vanzator la cumparator.

I. Categoria "E"

Vanzatorul pune marfa in propriile depozite la dispozitia cumparatorului:

II. Categoria "F"

Transportul principal nu este platit de catre vanzator, care remite marfa unui transportator desemnat:

III. Categoria "C"

Transportul principal este platit de catre vanzator, care suporta cheltuielile dar nu si riscurile pe timpul transportului:

IV. Categoria "D"

Vanzatorul suporta toate cheltuielile si riscurile pentru livrarea marfii la locul de destinatie convenit:

Noutatile aduse de INCOTERMS 2000

FCA - modificarile privind obligatiile de incarcare si de descarcare: apare ca o obligatie de specificare a unui loc. Anterior, specificarea unui loc nu era o obligatie ci doar o obisnuinta.
EXW - pentru acest termen se face recomandarea: Termenul nu trebuie utilizat atunci cand cumparatorul nu poate efectua direct sau indirect formalitatile la export. In asemenea cazuri trebuie utilizat termenul FCA sub rezerva ca vanzatorul accepta sa incarce marfa pe cheltuielile si riscul sau.
FAS - beneficiaza de aceeasi precizare; Termenul FAS impune vanzatorului obligatia de suporta cheltuielile de export. Este vorba de o solutie total diferita fata de versiunile anterioare cand acestea reveneau cumparatorului. Termenul FAS este utilizat exclusiv pentru transportul pe mare sau pe cai navigabile interioare.
FOB - cunoaste si el o mentiune: Daca partile nu inteleg ca marfa este livrata la momentul in care trece peste balustrada vasului, termenul FCA trebuie utilizat.

Inapoi