ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 195 din 12 decembrie 2002

privind circulaţia pe drumurile publice

În temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă:

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1

(1) Circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor şi a celorlalte categorii de participanţi la trafic, drepturile, obligaţiile şi răspunderile ce revin persoanelor fizice şi juridice, precum şi atribuţiile unor autorităţi ale administraţiei publice, instituţii şi organizaţii în legătură cu acestea sunt supuse dispoziţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în regulamentul de aplicare a acesteia.

(2) Dispoziţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă au ca scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei rutiere, apărarea vieţii şi integrităţii corporale, a sănătăţii persoanelor, proprietăţii publice şi private, protecţia mediului înconjurător, precum şi a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor în acest domeniu.

(3) Autoritatea competentă în domeniul circulaţiei rutiere, precum şi de exercitare a controlului respectării normelor din acest domeniu este Inspectoratul General al Poliţiei Române.

(4) Reglementările privind circulaţia pe drumurile publice se emit de către autorităţile publice centrale şi locale cu atribuţii în acest domeniu numai cu acordul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi cu respectarea înţelegerilor internaţionale la care România este parte.

(5) Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică tuturor participanţilor la trafic, precum şi autorităţilor care au atribuţii în domeniul circulaţiei şi siguranţei rutiere.

Art. 2

Îndrumarea, supravegherea şi controlul respectării normelor de circulaţie rutieră se fac de către poliţişti specializaţi şi anume desemnaţi prin dispoziţie a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române, care au obligaţia de a lua măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale normelor privind circulaţia pe drumurile publice.

Art. 3

Circulaţia pe drumurile publice din zona de frontieră şi din alte zone pentru care, potrivit legii, s-au stabilit restricţii se face cu respectarea reglementărilor instituite pentru acele zone.

Art. 4

(1) Controlul circulaţiei vehiculelor aparţinând Ministerului Apărării Naţionale se efectuează de către poliţie, precum şi de către personalul din structura desemnată de acest minister.

(2) Cercetarea accidentelor de circulaţie în care au fost angajate vehicule din categoria celor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către poliţie. La locul accidentului poate asista şi un reprezentant al Ministerului Apărării Naţionale.

Art. 5

(1) Administratorul drumului public este obligat să semnalizeze corespunzător orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjeneşte sau pune în pericol siguranţa circulaţiei, şi să ia toate măsurile de înlăturare de îndată a acestuia.

(2) Se interzice amplasarea construcţiilor de orice fel în zona staţiilor mijloacelor de transport în comun, cu excepţia celor destinate refugiilor pentru călători.

(3) În caz de producere a unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice a drumului public sau a semnalizării necorespunzătoare a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, respectiv executantul lucrărilor, răspunde contravenţional, civil sau penal, după caz.

(4) Orice măsură de restricţie a circulaţiei pe drumurile publice se dispune de către administratorul drumului numai cu acordul poliţiei.

Art. 6

În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, expresiile şi termenii de mai jos au următorul înţeles:

1. drum public - orice cale de comunicaţie terestră, destinată traficului rutier, dacă este deschisă circulaţiei publice. Drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile;

2. localitate - spaţiul ce cuprinde clădiri, ale cărui intrări şi ieşiri sunt semnalizate ca atare;

3. zonă rezidenţială - perimetrul dintr-o localitate unde se aplică reguli speciale de circulaţie, având intrările şi ieşirile semnalizate ca atare;

4. zonă pietonală - perimetrul care cuprinde una sau mai multe străzi rezervate circulaţiei pietonilor, unde accesul vehiculelor este supus unor reguli speciale de circulaţie, având intrările şi ieşirile semnalizate ca atare;

5. parte carosabilă - porţiunea din platforma drumului destinată circulaţiei vehiculelor. Un drum poate cuprinde mai multe părţi carosabile complet separate una de cealaltă printr-o zonă despărţitoare sau prin diferenţă de nivel;

6. acostament - fâşia laterală cuprinsă între limita părţii carosabile şi marginea platformei drumului;

7. bandă de circulaţie - spaţiu longitudinal al părţii carosabile, materializat sau nu prin marcaje rutiere, dacă are o lăţime corespunzătoare pentru circulaţia cu uşurinţă a unui şir de vehicule, altele decât vehiculele care se deplasează pe două roţi;

8. bandă reversibilă - subdiviziunea longitudinală a părţii carosabile, situată lângă axul drumului, destinată circulaţiei autovehiculelor într-un sens sau în altul, în funcţie de intensitatea traficului;

9. bandă pentru staţionarea de urgenţă - subdiviziunea longitudinală suplimentară situată la extremitatea dreaptă a autostrăzii, destinată exclusiv staţionării autovehiculelor în cazuri de forţă majoră;

10. pistă pentru biciclete - una dintre subdiviziunile părţii carosabile sau o porţiune din trotuar ori acostament, materializată prin marcaje rutiere şi/sau semnalizată prin indicatoare, destinată numai circulaţiei bicicletelor şi ciclomotoarelor;

11. trotuar - spaţiul din partea laterală a drumului, separat în mod vizibil de partea carosabilă prin diferenţă sau fără diferenţă de nivel, destinat circulaţiei pietonilor;

12. intersecţie - orice încrucişare, joncţiune sau bifurcare de drumuri, inclusiv spaţiile formate de acestea;

13. autostradă - drumul conceput şi construit special pentru circulaţia autovehiculelor cu sau fără remorci, care nu serveşte proprietăţi alăturate şi care:

- are pentru cele două sensuri de circulaţie părţi carosabile distincte, separate între ele printr-un spaţiu care nu este destinat circulaţiei sau, excepţional, prin alte modalităţi, cu excepţia locurilor speciale sau cu caracter temporar;

- nu intersectează la nivel drumuri, căi ferate sau linii de tramvai;

- este prevăzută cu semnalizare specială;

14. trecere la nivel - încrucişarea la nivel dintre un drum public şi o cale ferată sau linie de tramvai, care dispune de o platformă independentă;

15. vehicul - un sistem mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane şi/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări;

16. bicicletă - vehiculul prevăzut cu două roţi şi pedale sau manivele, care se deplasează pe drum, acţionat de forţa musculară a utilizatorilor;

17. motocicletă - autovehiculul cu două sau trei roţi, al cărui motor are o capacitate cilindrică mai mare de 50 cm3, cu sau fără ataş şi/sau o viteză maximă, prin construcţie, mai mare de 50 km/h, a cărui masă proprie nu depăşeşte 400 kg;

18. ciclomotor - vehiculul cu două sau trei roţi, care este prevăzut cu un motor cu ardere internă, având o capacitate cilindrică de cel mult 50 cm3, care păstrează caracteristicile generale ale bicicletei, putând fi pus în mişcare şi cu ajutorul pedalelor, şi a cărui viteză de deplasare, prin construcţie, nu depăşeşte 50 km/h;

19. autovehicul - vehiculul prevăzut cu un dispozitiv mecanic propriu de propulsie; vehiculele care se deplasează pe şine, denumite tramvaie, şi ciclomotoarele nu sunt considerate autovehicule. Definiţia include şi termenul automobil, care reprezintă oricare dintre vehiculele cu motor care servesc în mod normal transportului pe drum al persoanelor sau bunurilor ori la tractarea pe drum a vehiculelor utilizate pentru transportul de persoane sau bunuri. Acest termen include troleibuzele, adică vehiculele care sunt cuplate la o reţea electrică, dar care nu circulă pe şine. Acesta nu include vehiculele, cum ar fi tractoarele agricole, a căror utilizare pentru transportul rutier de persoane sau mărfuri ori pentru tractarea unor vehicule care transportă persoane sau mărfuri nu este decât ocazională;

20. tractor - autovehiculul destinat prin construcţie şi echipare tractării altor vehicule sau efectuării unor lucrări specifice;

21. remorcă - vehiculul fără motor destinat a fi tractat de un autovehicul;

22. semiremorcă - remorca a cărei masă totală maximă autorizată este preluată în parte de către autovehiculul trăgător;

23. remorcă uşoară - remorcă a cărei masă totală maximă autorizată nu depăşeşte 750 kg;

24. masă totală maximă autorizată - masa totală maximă a unui vehicul încărcat, declarată admisibilă de către autoritatea competentă;

25. vehicul cu mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite - vehiculul care, datorită dimensiunilor sale ori mărfurilor transportate, depăşeşte în lungime, lăţime sau în înălţime limitele maxime ori masele maxime admise prin legislaţia în vigoare;

26. conducător - persoana care determină punerea în mişcare şi acţionează asupra direcţiei de deplasare pe drum a vehiculelor şi animalelor izolate sau în turmă, celor de tracţiune, povară ori de călărie;

27. participant la trafic - conducătorul sau pietonul care circulă pe drumul public;

28. coloană oficială - autovehiculul sau grupul de autovehicule însoţit de cel puţin un vehicul al poliţiei ce are în funcţiune mijloacele speciale sonore şi luminoase;

29. vehicul în circulaţie internaţională sau în trafic internaţional - vehiculul care, prin deplasarea sa, depăşeşte cel puţin o frontieră de stat.


CAPITOLUL II: Vehiculele

SECŢIUNEA 1: Starea tehnică a vehiculelor şi controlul acesteia

Art. 7

Orice vehicul care circulă pe drumurile publice trebuie să corespundă normelor tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi folosinţa conform destinaţiei.

Art. 8

Autovehiculele şi remorcile înmatriculate în alte state pot circula în trafic internaţional pe teritoriul României dacă îndeplinesc cel puţin condiţiile tehnice prevăzute în Convenţia internaţională asupra circulaţiei rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968 şi ratificată de România prin Decretul nr. 318/1980.

Art. 9

(1) Pentru a fi înmatriculate, înscrise şi menţinute în circulaţie, autovehiculele, remorcile şi tramvaiele se supun inspecţiei tehnice.

(2) Inspecţia tehnică se efectuează periodic în staţii autorizate, conform legislaţiei în vigoare.

(3) Pentru autovehiculele aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, inspecţia tehnică se efectuează în staţii proprii, autorizate potrivit legii.

Art. 10

(1) Este interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, precum şi în cazul în care termenul de valabilitate al inspecţiei tehnice a expirat.

(2) Starea tehnică a autovehiculelor, remorcilor şi tramvaielor care circulă pe drumurile publice se verifică de către poliţie împreună cu instituţiile abilitate de legislaţia în vigoare.

SECŢIUNEA 2: Înmatricularea, înregistrarea şi radierea vehiculelor din evidenţa circulaţiei

Art. 11

Proprietarii de vehicule sunt obligaţi să solicite înmatricularea sau înregistrarea acestora înainte de a le pune în circulaţie ori să ceară radierea lor din evidenţe.

Art. 12

(1) Pentru a circula pe drumurile publice vehiculele, cu excepţia bicicletelor, ciclomotoarelor şi a celor trase sau împinse cu mâna, trebuie să fie înmatriculate ori înregistrate, după caz, şi să poarte plăcuţe de înmatriculare sau de înregistrare, ale căror forme şi dimensiuni se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, denumit în continuare regulament.

(2) Tractoarele, precum şi vehiculele care nu sunt supuse înmatriculării pot circula pe drumurile publice numai pe traseele şi în condiţiile stabilite prin regulament. Conducătorii tractoarelor, maşinilor şi utilajelor autopropulsate agricole, forestiere sau pentru lucrări sunt obligaţi să posede permis de conducere valabil pentru categoriile prevăzute în regulament.

Art. 13

(1) Autovehiculele şi remorcile se înmatriculează permanent, temporar sau pentru probe la autoritatea competentă în a cărei rază proprietarii sau deţinătorii îşi au domiciliul ori reşedinţa, în condiţiile stabilite prin regulament. Autovehiculele care aparţin Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne se înregistrează la aceste ministere şi pot, după caz, să fie înmatriculate şi la autoritatea competentă.

(2) Autovehiculele şi remorcile pot circula până la înmatriculare cu număr de ordine provizoriu, pe baza unei autorizaţii speciale eliberate de autoritatea competentă.

(3) Evidenţa vehiculelor supuse înmatriculării se ţine la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia îşi are domiciliul sau reşedinţa proprietarul.

Art. 14

Tramvaiele, troleibuzele, precum şi vehiculele care, datorită destinaţiei lor, nu circulă în mod obişnuit pe drumurile publice se înregistrează de către consiliile locale în condiţiile stabilite în regulament.

Art. 15

(1) Persoanele care domiciliază sau îşi stabilesc domiciliul ori reşedinţa în România şi deţin autovehicule ori remorci înmatriculate în alte state sunt obligate ca în termen de 90 de zile să le înmatriculeze în circulaţie în România.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) se calculează:

a) de la data intrării în ţară a autovehiculului ori remorcii, pentru persoanele care domiciliază sau care au reşedinţa în România;

b) de la data stabilirii domiciliului ori reşedinţei, pentru persoanele care îşi stabilesc domiciliul ori reşedinţa în România.

(3) Pentru cetăţenii străini ai statelor cu care România a încheiat înţelegeri bilaterale termenul prevăzut la alin. (1) se poate prelungi în condiţiile stabilite în aceste înţelegeri.

Art. 16

(1) La data înmatriculării sau înregistrării unui vehicul autoritatea competentă eliberează un certificat de înmatriculare ori de înregistrare, după caz, precum şi plăcuţe cu numere de înmatriculare sau de înregistrare.

(2) Este interzisă punerea în circulaţie a unui vehicul care nu are montate plăcuţe cu numere de înmatriculare sau de înregistrare atribuite de autoritatea competentă.

Art. 17

Înmatricularea sau înregistrarea unui vehicul se anulează de către autoritatea care a efectuat-o, în cazul în care această operaţiune s-a făcut cu încălcarea normelor legale sau prin mijloace frauduloase.

Art. 18

(1) Radierea din evidenţa circulaţiei a vehiculelor se face la autoritatea care a efectuat înmatricularea şi înregistrarea, astfel:

a) la cererea proprietarului;

b) la trecerea vehiculelor în proprietatea altei persoane;

c) la schimbarea domiciliului sau sediului proprietarului pe raza altei unităţi de poliţie judeţene sau a municipiului Bucureşti;

d) la scoaterea definitivă din România a autovehiculelor sau remorcilor;

e) în cazul schimbării caroseriei sau şasiului autovehiculelor.

(2) Radierea din evidenţa circulaţiei a vehiculelor indisponibilizate prin instituirea unui sechestru asigurător se poate face în baza hotărârii instanţei de judecată, conform legii, de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea.

(3) Este interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor radiate din evidenţă.

Art. 19

(1) Înmatricularea, înregistrarea şi radierea din evidenţă a vehiculelor se fac în condiţiile stabilite prin regulament.

(2) Categoriile de vehicule care nu sunt supuse înmatriculării sau înregistrării se stabilesc prin instrucţiuni comune ale Ministerului de Interne şi Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.


CAPITOLUL III: Conducătorii de vehicule

SECŢIUNEA 1: Dispoziţii generale

Art. 20

(1) Conducătorii de autovehicule trebuie să posede permis de conducere şi să aibă vârsta minimă de 18 ani împliniţi, cu excepţia celor care conduc un ciclomotor, care trebuie să aibă cel puţin vârsta minimă de 16 ani împliniţi.

(2) Conducătorii autovehiculelor care efectuează transport public de persoane trebuie să aibă vârsta minimă de 21 de ani împliniţi şi să facă dovada că sunt angajaţi ai unui operator de transport, iar cei care conduc vehicule cu mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite sau care efectuează transport de mărfuri trebuie să posede atestat profesional.

(3) Condiţiile de obţinere a permisului de conducere şi a atestatului profesional se stabilesc prin regulament.

(4) Persoanele care nu au împlinit vârsta de 14 ani pot conduce biciclete numai pe drumurile special amenajate şi semnalizate corespunzător de către administratorul drumului respectiv.

Art. 21

(1) Cadrele medicale abilitate, atunci când constată în cadrul atribuţiilor de serviciu că o persoană care posedă permis de conducere este inaptă medical sau psihologic pentru a conduce un autovehicul sau tramvai, sunt obligate să comunice despre aceasta de îndată poliţiei specializate în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea.

(2) Lista cu afecţiunile medicale incompatibile cu calitatea de conducător de autovehicule sau tramvaie se stabileşte prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 22

(1) Conducătorii de autovehicule sau tramvaie trebuie să aibă cunoştinţele şi îndemânarea necesare conducerii şi să fie apţi din punct de vedere medical şi psihologic.

(2) Conducătorii prevăzuţi la alin. (1) vor fi verificaţi periodic din punct de vedere medical şi psihologic. Poliţia poate propune examinarea medicală sau psihologică, precum şi verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie a conducătorilor de autovehicule sau tramvaie ori de câte ori constată că aceştia, prin modul de conducere sau comportamentul lor în trafic, pun în pericol siguranţa circulaţiei.

(3) Verificarea medicală şi psihologică prevăzută la alin. (1) şi (2) se efectuează în condiţiile stabilite prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei.

(4) Permisul de conducere al persoanei care este declarată inaptă medical sau psihologic pentru a conduce autovehicule ori tramvaie se retrage de către poliţia specializată şi poate fi redobândit numai după încetarea motivului pentru care s-a luat această măsură. În situaţia în care permisul a fost retras pe o durată mai mare de 3 ani, pentru a-l redobândi titularul acestuia trebuie să promoveze un test de cunoaştere a regulilor de circulaţie.

SECŢIUNEA 2: Permisul de conducere

Art. 23

(1) Dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere corespunzător categoriei sau dovadă înlocuitoare a acestuia cu drept de circulaţie.

(2) Au dreptul de a conduce autovehicule sau tramvaie pe drumurile publice şi persoanele care urmează un curs de pregătire practică, în vederea obţinerii permisului de conducere, numai în prezenţa şi sub supravegherea directă a unui instructor autorizat în acest sens.

(3) Persoanele care solicită prezentarea la examen în vederea obţinerii permisului de conducere sau a unor noi categorii ale acestuia trebuie să îndeplinească, potrivit legii, condiţiile de vârstă, să fie apte din punct de vedere medical şi psihologic şi să facă dovada pregătirii teoretice şi practice, prin cursuri organizate de unităţi autorizate.

(4) Programa de învăţământ a unităţilor care organizează cursuri de pregătire, conform alin. (2), se elaborează de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi se avizează de către Ministerul de Interne prin Inspectoratul General al Poliţiei Române.

(5) Categoriile de vehicule pentru care se eliberează permise de conducere, precum şi condiţiile concrete de obţinere a acestora se stabilesc prin regulament.

(6) Organizarea şi desfăşurarea cursurilor în vederea obţinerii permisului de conducere se fac în baza unei metodologii elaborate de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul de Interne.

Art. 24

(1) Permisul de conducere se obţine pe bază de examen şi se eliberează de autoritatea competentă.

(2) Persoana care a fost condamnată prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru o infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice sau de omor, lovire ori vătămare cauzatoare de moarte, vătămare corporală gravă, tâlhărie, ultraj sau furtul unui autovehicul poate fi admisă la examenul pentru obţinerea permisului de conducere sau a brevetului de conducător, în condiţiile prevăzute la art. 103 alin. (1) lit. a) şi b).

(3) Permisul de conducere se anulează dacă a fost obţinut cu încălcarea normelor legale sau prin mijloace frauduloase.

Art. 25

(1) Pentru conducătorii de autovehicule care au mai puţin de un an practică în conducere se stabilesc reguli suplimentare de circulaţie prin regulament.

(2) Autovehiculele conduse de persoane care au mai puţin de un an practică în conducere vor purta un semn distinctiv, în condiţiile stabilite prin regulament.

Art. 26

(1) Persoanele care domiciliază sau îşi stabilesc domiciliul ori reşedinţa în România şi sunt titulari ai permiselor de conducere obţinute în străinătate sunt obligate ca în termen de 90 de zile să le preschimbe cu permise de conducere româneşti, în condiţiile stabilite prin regulament.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) se calculează:

a) de la data intrării acestora în ţară, pentru persoanele care domiciliază sau care au reşedinţa în România;

b) de la data stabilirii domiciliului ori reşedinţei, pentru persoanele care îşi stabilesc domiciliul ori reşedinţa în România.

(3) În cazul titularilor permiselor de conducere obţinute într-un stat care nu este membru al Convenţiei internaţionale asupra circulaţiei rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968, şi care nu pot fi preschimbate în conformitate cu reglementările legale, aceştia se pot prezenta la examen pentru obţinerea dreptului de a conduce un autovehicul pe teritoriul României fără a urma în acest scop un curs de pregătire.

(4) Este interzisă deţinerea simultană a mai mult de un permis de conducere naţional.

Art. 27

(1) Persoanele care îşi stabilesc domiciliul ori reşedinţa în România pot susţine examenul pentru obţinerea permisului de conducere la autorităţile competente pe a căror rază îşi au domiciliul sau reşedinţa.

(2) Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi reşedinţa în România pot susţine examenul în vederea obţinerii permisului de conducere, în condiţiile stabilite la alin. (1).

Art. 28

(1) Recunoaşterea permiselor de conducere şi a certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor emise în alte state se face în condiţiile prevăzute de Convenţia internaţională asupra circulaţiei rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968, cu excepţia cazurilor în care prin acorduri bilaterale sau prin acte internaţionale ratificate de România sau la care România a aderat se prevede altfel.

(2) Permisele de conducere ale membrilor misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare străine, ale corespondenţilor de presă străini, precum şi ale reprezentanţilor organizaţiilor economice, culturale sau ale altor asemenea organizaţii străine, cu statut diplomatic, eliberate de autorităţile competente din alte state, vor fi recunoscute ca valabile în România pe bază de reciprocitate.

Art. 29

Evidenţa conducătorilor de autovehicule sau tramvaie se ţine la unitatea de poliţie competentă pe a cărei rază titularul îşi are domiciliul sau reşedinţa.


CAPITOLUL IV: Semnalizarea rutieră

Art. 30

(1) Mijloacele de semnalizare rutieră sunt:

a) semnalele luminoase;

b) indicatoarele;

c) marcajele.

(2) Mijloacele de semnalizare rutieră se constituie într-un sistem unitar şi coerent, se realizează şi se instalează astfel încât să fie observate cu uşurinţă şi din timp de către cei cărora li se adresează şi trebuie să fie în deplină concordanţă între ele şi într-o stare tehnică de funcţionare corespunzătoare.

(3) Mijloacele de semnalizare rutieră, precum şi orice alte dispozitive speciale de acest fel se execută, se instalează şi se întreţin prin grija administratorului drumului public. Instalarea acestora se execută numai cu acordul prealabil al poliţiei.

(4) Semnalizarea şi presemnalizarea intersecţiilor dintre două drumuri de categorii diferite se execută, se instalează şi se întreţin de către administratorul fiecărui drum.

(5) Indicatoarele de reglementare a priorităţii de trecere şi semnalele cu lumini albe şi alternativ-intermitente, precum şi de avertizare sonoră de la trecerile la nivel cu calea ferată se instalează şi se întreţin de administratorii căilor ferate.

(6) Mijloacele de semnalizare rutieră pot fi însoţite şi de dispozitive speciale de avertizare.

(7) Se interzic:

a) amplasarea, în zona drumului public, de construcţii, panouri sau dispozitive ce pot fi confundate cu indicatoarele ori instalaţiile ce servesc la semnalizarea rutieră ori realizarea de amenajări, care sunt de natură să stânjenească participanţii la trafic sau să le distragă atenţia, punând în pericol siguranţa circulaţiei;

b) lipirea de afişe, inscripţii sau înscrisuri pe indicatoarele ori dispozitivele ce servesc la semnalizarea rutieră, inclusiv pe suporturile acestora.

Art. 31

Ordinea de prioritate între diferitele tipuri de mijloace de semnalizare rutieră şi semnalele agenţilor de circulaţie este următoarea:

a) semnalele speciale de avertizare, luminoase şi/sau sonore;

b) semnalele şi indicaţiile agentului de poliţie rutieră;

c) semnalizarea temporară care modifică regimul normal de desfăşurare a circulaţiei;

d) semnalele luminoase;

e) indicatoarele;

f) marcajele.

Art. 32

(1) Semnalele speciale luminoase de avertizare sunt:

a) lumina roşie, care poate fi folosită numai de către autovehiculele aparţinând poliţiei şi pompierilor;

b) lumina albastră, care poate fi folosită doar de către autovehiculele aparţinând poliţiei, jandarmeriei, poliţiei de frontieră, serviciului de ambulanţă, protecţiei civile, Ministerului Apărării Naţionale şi de cele destinate controlului circulaţiei vehiculelor din parcul propriu sau care însoţesc coloane militare, de cele ale unităţilor speciale ale Serviciului Român de Informaţii şi ale Serviciului de Protecţie şi Pază, de cele ale Ministerului Justiţiei - Direcţia Generală a Penitenciarelor, precum şi de cele ale procurorilor criminalişti din Ministerul Public şi ale Parchetului Naţional Anticorupţie, atunci când se deplasează în acţiuni de intervenţie sau în misiuni care au caracter de urgenţă;

c) lumina galbenă, care poate fi folosită de către autovehiculele cu gabarite sau mase depăşite ori care însoţesc asemenea autovehicule, de cele care transportă substanţe periculoase, de cele destinate întreţinerii, reparării sau executării unor lucrări de drumuri, curăţeniei străzilor, deszăpezirii sau tractării autovehiculelor rămase în pană, precum şi de tractoarele sau utilajele agricole.

(2) Inspectoratul General al Poliţiei Române poate autoriza utilizarea dispozitivelor speciale sonore de avertizare montate pe autovehiculele aparţinând unor instituţii, în condiţiile stabilite prin regulament.

(3) Mijloacele speciale sonore de avertizare sunt echipamente ce se instalează numai pe autovehiculele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b).

(4) Pe autovehiculele aparţinând poliţiei pot fi instalate dispozitive luminoase cu mesaje variabile.

(5) Condiţiile de folosire a semnalelor de avertizare, luminoase şi/sau sonore, se stabilesc prin regulament.

Art. 33

(1) Semnalizarea şi amenajările rutiere de pe drumurile publice situate în vecinătatea unităţilor de învăţământ, pieţelor, târgurilor şi spitalelor sunt obligatorii şi se efectuează de către administratorul drumului respectiv.

(2) Semnalizarea sectoarelor de drum pe care se execută lucrări este obligatorie şi se efectuează de către executantul lucrărilor astfel încât să se asigure deplasarea în siguranţă a tuturor participanţilor la trafic.

(3) Semnalizarea şi amenajările rutiere se realizează în condiţiile stabilite prin regulament.

Art. 34

Condiţiile de circulaţie pe viaducte şi în tunele, precum şi semnalizarea acestora se stabilesc prin regulament.


CAPITOLUL V: Reguli de circulaţie

SECŢIUNEA 1: Obligaţiile participanţilor la trafic

Art. 35

Participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să asigure fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice sau private.

Art. 36

(1) Conducătorii de autovehicule şi pasagerii acestora, care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă omologate, sunt obligaţi să le poarte în timpul circulaţiei pe drumurile publice, cu excepţia cazurilor prevăzute în regulament.

(2) Conducătorii şi pasagerii motocicletelor şi ciclomotoarelor sunt obligaţi să poarte în timpul circulaţiei pe drumurile publice cască de protecţie omologată.

Art. 37

(1) Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să oprească cât mai aproape de bordură sau acostament la trecerea autovehiculelor poliţiei şi pompierilor aflate în misiune şi care au în funcţiune semnalele acustice şi pe cele luminoase de culoare roşie.

(2) Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să reducă viteza, să circule cât mai aproape de bordură sau acostament şi să acorde prioritate la trecerea autovehiculelor aparţinând instituţiilor prevăzute la art. 32 alin. (1) lit. b) şi care au în funcţiune dispozitivele sonore şi luminoase.

(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) pietonilor le este interzisă traversarea.

(4) Participanţii la trafic sunt obligaţi să respecte semnalele poliţiştilor de frontieră, ale îndrumătorilor de circulaţie ai Ministerului Apărării Naţionale, agenţilor căilor ferate, personalului autorizat din zona lucrărilor pe drumurile publice, echipajelor şcolare de circulaţie care acţionează în imediata apropiere a unităţilor de învăţământ, precum şi ale orbilor, potrivit prevederilor din regulament.

Art. 38

Conducătorii de autovehicule şi tramvaie sunt obligaţi ca, la solicitarea poliţistului, să se supună testării aerului expirat sau, după caz, examinării medicale şi recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora.

Art. 39

Deţinătorii de vehicule sunt obligaţi să comunice poliţiei, la cererea acesteia, identitatea persoanei căreia i-au încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.

Art. 40

(1) Regulile de circulaţie pe drumurile publice, aplicabile autovehiculelor cu mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite ori care transportă mărfuri sau produse periculoase, se stabilesc prin regulament.

(2) Conducătorii auto care efectuează transport public de persoane sau de substanţe ori produse periculoase, precum şi cei care conduc autovehicule cu mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite sunt obligaţi să posede un atestat profesional, eliberat de autoritatea competentă.

SECŢIUNEA 2: Reguli pentru circulaţia vehiculelor

SUBSECŢIUNEA 1: Poziţii în timpul mersului şi circulaţia pe benzi

Art. 41

(1) Vehiculele circulă pe partea dreaptă a drumului public, cât mai aproape de marginea părţii carosabile, în direcţia de mers, cu respectarea semnificaţiei semnalizării rutiere sau a regulilor de circulaţie.

(2) Vehiculele cu tracţiune animală, cele trase sau împinse cu mâna, animalele de tracţiune, povară sau călărie, precum şi cele izolate sau în turmă, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie să fie menţinute cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului, corespunzător sensului de circulaţie.

(3) Dacă un drum este prevăzut cu o pistă specială destinată circulaţiei bicicliştilor, aceştia, precum şi ciclomotoriştii vor circula numai pe această pistă.

Art. 42

Când circulaţia se desfăşoară pe două sau mai multe benzi pe sens, acestea se folosesc de către conducătorii de vehicule în funcţie de intensitatea traficului şi de viteza de deplasare.

Art. 43

Dacă un drum este prevăzut cu o bandă destinată vehiculelor lente sau transportului public de persoane, semnalizată ca atare, acestea vor circula numai pe banda respectivă.

SUBSECŢIUNEA 2: Semnalele conducătorilor de vehicule

Art. 44

(1) Pe drumurile publice conducătorii de vehicule pot folosi mijloacele de avertizare sonoră şi luminoasă, montate prin construcţie şi omologate, în condiţiile stabilite prin regulament.

(2) Se interzice deţinerea în autovehicule, montarea pe acestea sau folosirea în circulaţia pe drumurile publice a mijloacelor speciale de avertizare sonoră şi luminoasă specifice autovehiculelor prevăzute la art. 32 alin. (1).

SUBSECŢIUNEA 3: Depăşirea

Art. 45

Depăşirea este manevra prin care conducătorul unui vehicul îl devansează pe un altul, aflat în mers sau imobilizat, dacă prin aceasta se trece peste axul longitudinal al drumului sau peste marcajul de separare a sensurilor de circulaţie.

Art. 46

(1) Depăşirea se efectuează, de regulă, pe partea stângă.

(2) Depăşirea vehiculului al cărui conducător a semnalizat intenţia şi s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se face prin partea dreaptă dacă între el şi acostamentul drumului există spaţiu suficient pentru efectuarea acestei manevre.

SUBSECŢIUNEA 4: Trecerea pe lângă vehiculele care circulă din sens opus

Art. 47

Conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între ei o distanţă laterală suficientă şi, la nevoie, să circule cât mai aproape de marginea părţii carosabile corespunzătoare sensului lor de circulaţie.

SUBSECŢIUNEA 5: Viteza şi distanţa dintre vehicule

Art. 48

(1) Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă.

(2) Administratorul drumului public este obligat să stabilească cu acordul poliţiei regimul de viteză pe sectoarele de drum aflate în administrarea sa, în funcţie de caracteristicile drumului şi de intensitatea traficului.

Art. 49

Conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligaţia de a păstra o distanţă suficientă faţă de acesta, pentru evitarea coliziunii în cazul reducerii bruşte a vitezei sau al opririi neaşteptate.

Art. 50

Este interzisă desfăşurarea de întreceri cu vehicule sau animale pe drumurile publice, cu excepţia întrecerilor sportive care se pot organiza pe drumurile publice numai cu autorizarea administratorului drumului respectiv, cu avizul poliţiei.

Art. 51

Administratorul drumului public este obligat să ia măsuri pentru efectuarea de amenajări în vederea limitării vitezei de circulaţie a vehiculelor în zonele cu risc sporit de accident, numai cu acordul poliţiei.

SUBSECŢIUNEA 6: Reguli referitoare la manevre

Art. 52

Conducătorul de vehicul care execută o manevră de ieşire dintr-un rând de vehicule staţionate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulaţie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze şi să se asigure în prealabil că o poate face fără să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic.

Art. 53

Înainte de a schimba direcţia de mers conducătorul de vehicul trebuie să îşi anunţe intenţia în mod clar şi vizibil, cu ajutorul luminilor de semnalizare a direcţiei vehiculului sau, în lipsa acestora, cu braţul. Semnalizarea trebuie să se menţină pe întreaga durată a manevrei.

SUBSECŢIUNEA 7: Intersecţii şi obligaţia de a ceda trecerea

Art. 54

Intersecţiile sunt:

a) cu circulaţie nedirijată;

b) cu circulaţie dirijată. În această categorie sunt incluse şi intersecţiile în care circulaţia se desfăşoară în sens giratoriu.

Art. 55

La apropierea de o intersecţie conducătorul de vehicul trebuie să circule cu o viteză care să îi permită oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participanţilor la trafic care au acest drept.

Art. 56

(1) La intersecţiile cu circulaţie nedirijată conducătorul de vehicul este obligat să cedeze trecerea tuturor vehiculelor care vin din partea dreaptă.

(2) La intersecţiile cu circulaţie dirijată prin indicatoare, semafoare sau de către agenţi de circulaţie conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificaţia sau indicaţiile acestora.

(3) În intersecţiile cu sens giratoriu vehiculele care circulă în interiorul acestora au prioritate faţă de cele care urmează să pătrundă în intersecţie.

Art. 57

Conducătorul de vehicul care pătrunde pe un drum public venind de pe un drum lateral de categorie inferioară are obligaţia de a acorda prioritate de trecere tuturor vehiculelor care circulă pe acel drum.

Art. 58

(1) În intersecţiile cu circulaţie nedirijată conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere vehiculelor care circulă pe şine. Acestea pierd prioritatea de trecere când efectuează virajul spre stânga sau când semnalizarea rutieră din acea zonă stabileşte o altă regulă de circulaţie.

(2) În intersecţiile cu circulaţie dirijată prin semnale luminoase vehiculele care virează la stânga acordă prioritate de trecere vehiculelor care circulă din sens opus.

(3) În intersecţiile cu circulaţie dirijată prin indicatoare de prioritate regula priorităţii de dreapta se respectă numai în cazul în care două vehicule urmează să se întâlnească, fiecare intrând în intersecţie de pe un drum semnalizat cu un indicator având aceeaşi semnificaţie de prioritate sau de pierdere a priorităţii.

(4) Când un semafor cu trei culori are o lumină verde suplimentară montată la acelaşi nivel cu lumina verde normală a semaforului, sub forma unei săgeţi verzi pe fond negru, cu vârful spre dreapta, aprinderea acesteia semnifică permisiunea pentru vehicule de a-şi continua drumul în direcţia indicată de săgeată, indiferent de culoarea semaforului electric, cu condiţia acordării priorităţii de trecere vehiculelor şi pietonilor care au drept de circulaţie.

SUBSECŢIUNEA 8: Trecerea la nivel cu calea ferată

Art. 59

(1) Participanţii la trafic trebuie să dea dovadă de prudenţă sporită la apropierea şi traversarea liniilor de cale ferată curentă sau industrială, după caz.

(2) La trecerea la nivel cu o cale ferată curentă, prevăzută cu bariere sau semibariere, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să oprească în dreptul indicatorului ce obligă la oprire, dacă acestea sunt în curs de coborâre sau în poziţie orizontală ori semnalele sonore şi luminoase care anunţă apropierea trenului sunt în funcţiune.

(3) La trecerea la nivel cu o cale ferată industrială, semnalizată corespunzător, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să se conformeze semnificaţiei semnalelor agentului de cale ferată.

SUBSECŢIUNEA 9: Oprirea, staţionarea şi parcarea

Art. 60

(1) Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată imobilizarea se consideră staţionare.

(2) Se consideră parcare staţionarea vehiculelor în spaţii special amenajate.

(3) Vehiculul oprit sau staţionat pe partea carosabilă trebuie aşezat lângă şi în paralel cu marginea acesteia, pe un singur rând, dacă printr-un alt mijloc de semnalizare nu se dispune altfel. Motocicletele fără ataş, ciclomotoarele şi bicicletele pot fi oprite sau staţionate şi câte două, una lângă alta.

Art. 61

Poliţia poate dispune ridicarea şi depozitarea în spaţii special amenajate a vehiculelor oprite sau staţionate neregulamentar pe partea carosabilă şi care constituie un obstacol pentru circulaţia publică. Contravaloarea cheltuielilor pentru transportul şi depozitarea vehiculului oprit sau staţionat neregulamentar se suportă de proprietarul acestuia.

Art. 62

Oprirea, staţionarea sau parcarea pe drumul public este permisă numai în condiţiile prevăzute în regulament.

SECŢIUNEA 3: Reguli pentru alţi participanţi la trafic

Art. 63

Conducătorii de vehicule care circulă pe banda situată lângă marginea părţii carosabile au obligaţia să permită vehiculelor care efectuează transport public de persoane să reintre în trafic din staţiile prevăzute cu alveole.

Art. 64

Pentru a circula pe drumurile publice bicicletele şi ciclomotoarele trebuie să fie echipate cu mijloace de iluminare şi dispozitive reflectorizant-fluorescente.

Art. 65

(1) Vehiculele cu tracţiune animală, animalele de povară, de tracţiune sau călărie, precum şi animalele izolate sau în turmă nu pot fi conduse pe drumurile naţionale, în municipii şi oraşe, precum şi pe drumurile la începutul cărora există indicatoare care le interzic accesul.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) administratorul drumului public este obligat să amenajeze drumuri laterale destinate circulaţiei acestora, potrivit competenţelor stabilite prin lege.

(3) Pentru a circula pe drumurile publice pe care le este permis accesul animalele, vehiculele trase sau împinse cu mâna, animalele de povară, de tracţiune sau călărie vor avea câte un conducător, iar vehiculele cu tracţiune animală trebuie să fie echipate şi cu mijloace de iluminare şi dispozitive reflectorizant-fluorescente.

Art. 66

(1) Pietonii sunt obligaţi să folosească numai trotuarul sau, în lipsa acestuia, să circule pe partea stângă a drumului, în direcţia lor de mers, cât mai aproape de marginea părţii carosabile, conformându-se regulilor de circulaţie.

(2) Sunt asimilate pietonilor persoanele cu handicap locomotor ce se deplasează cu vehicule de construcţie specială, precum şi cele care folosesc patine sau alte dispozitive cu rotile.

Art. 67

(1) Conducătorilor de vehicule sau de animale le este interzis să întrerupă deplasarea coloanelor militare, grupurilor organizate autorizate şi a cortegiilor.

(2) Coloanele militare, grupurile organizate autorizate şi cortegiile se vor deplasa pe drumurile publice astfel încât să nu pună în pericol circulaţia celorlalţi participanţi la trafic.

SECŢIUNEA 4: Circulaţia pe autostrăzi

Art. 68

(1) Pe autostrăzi este interzisă circulaţia pietonilor, autovehiculelor cu gabarite sau mase depăşite, cu excepţia celor autorizate, a vehiculelor cu tracţiune animală, a animalelor, vehiculelor trase sau împinse cu mâna, bicicletelor, ciclomotoarelor, tractoarelor şi maşinilor autopropulsate pentru lucrări agricole, precum şi a vehiculelor care, prin construcţie sau din alte cauze, nu pot depăşi viteza de 50 km/h.

(2) De asemenea, pe autostrăzi sunt interzise învăţarea conducerii unui vehicul, încercările prototipurilor de şasiuri şi de autovehicule, manifestaţiile, defilările, caravanele publicitare, antrenamentele şi competiţiile sportive de orice fel, precum şi cortegiile.

(3) Se interzic circulaţia şi imobilizarea voluntară sau abandonarea autovehiculelor pe banda pentru staţionarea de urgenţă, cu excepţia cazurilor de forţă majoră.

(4) Circulaţia autovehiculelor destinate transportului public de persoane sau de mărfuri se efectuează numai pe banda marginală din partea dreaptă a autostrăzii.

SECŢIUNEA 5: Obligaţii în caz de accident

Art. 69

(1) Conducătorul implicat într-un accident de circulaţie de pe urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii unei persoane este obligat să ia măsuri de anunţare imediată a poliţiei, să nu modifice sau să şteargă urmele accidentului şi să nu părăsească locul faptei.

(2) Orice persoană care este implicată sau are cunoştinţă de producerea unui accident de circulaţie soldat cu moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, precum şi în situaţia în care în eveniment este implicat un vehicul care transportă mărfuri periculoase este obligată să anunţe de îndată poliţia şi să apeleze numărul unic pentru urgenţe 112, existent în reţelele de telefonie din România.

Art. 70

Conducătorului implicat într-un accident de circulaţie îi este interzis consumul de alcool sau de substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora, după producerea evenimentului până la testarea concentraţiei alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice.

Art. 71

Conducătorul implicat într-un accident de circulaţie de pe urma căruia au rezultat numai pagube materiale este obligat să îl anunţe în termen de 48 de ore la cea mai apropiată unitate de poliţie sau la formaţiunea de poliţie specializată.

Art. 72

Deţinătorul vehiculului avariat într-un accident de circulaţie este obligat să ceară poliţiei specializate autorizaţia scrisă, pentru a efectua reparaţiile necesare.

Art. 73

Societăţile de asigurări sunt obligate să comunice poliţiei periodic datele referitoare la vehiculele asigurate şi la conducătorii auto implicaţi în accidente de circulaţie.

SECŢIUNEA 6: Circulaţia autovehiculelor în trafic internaţional

Art. 74

(1) Autovehiculele şi remorcile înmatriculate în România pot trece frontiera de stat pe drumurile publice, dacă îndeplinesc condiţiile cerute pentru a fi admise în circulaţia internaţională, iar conducătorii lor posedă permis de conducere valabil, conform prevederilor Convenţiei internaţionale asupra circulaţiei rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968.

(2) Autovehiculele şi remorcile înmatriculate în alte state pot circula pe drumurile publice din România dacă îndeplinesc condiţiile cerute pentru a fi admise în circulaţia internaţională, dar numai în perioada cât sunt asigurate pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule.

Art. 75

Persoanele care domiciliază în alte state, venite temporar în România, pot conduce autovehicule pe drumurile publice dacă posedă permis valabil, eliberat de autoritatea competentă din statul respectiv, după modelul stabilit în Convenţia internaţională asupra circulaţiei rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968, la care România este parte, de asociaţii afiliate la Federaţia Internaţională a Automobilului ori la Alianţa Internaţională de Turism sau a cărui valabilitate este recunoscută pe bază de reciprocitate.


CAPITOLUL VI: Infracţiuni şi pedepse

Art. 76

Încălcarea dispoziţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă atrage răspunderea civilă, administrativă şi contravenţională sau penală, după caz.

Art. 77

(1) Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori remorci neînmatriculate sau a unui tramvai neînregistrat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani.

(2) Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare ori tractarea unei remorci cu număr fals de înmatriculare se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

(3) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul care nu are drept de circulaţie în România sau a unui autovehicul al cărui certificat de înmatriculare a fost reţinut pentru defecţiuni tehnice grave la sistemul de direcţie ori frânare şi ale cărui plăcuţe cu numerele de înmatriculare au fost retrase se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Art. 78

(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană fără permis de conducere se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

(2) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv ori acesta i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(3) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (2) se sancţionează şi persoana care încredinţează cu ştiinţă un autovehicul sau tramvai, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane care se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) sau unei persoane care suferă de o boală psihică ori se află sub influenţa unor produse ori substanţe stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora.

Art. 79

(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

(2) Lista substanţelor cu efect psihoactiv contraindicate conducătorilor de autovehicule şi tramvaie se stabileşte de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Dacă persoana aflată în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) efectuează transport public de persoane ori transportă substanţe sau produse periculoase, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.

(4) Refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Art. 80

(1) Stabilirea concentraţiei de alcool în sânge se face în instituţiile medico-legale, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi avizate de Ministerul de Interne, iar în aerul expirat, de către poliţia specializată, cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat, potrivit legii.

(2) Conducătorul auto testat cu un mijloc tehnic certificat poate solicita şi recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

(3) Starea de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora se constată de către personal medical autorizat.

Art. 81

(1) Părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei ori a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, precum şi modificarea sau ştergerea urmelor accidentului de către conducătorul oricărui vehicul angajat într-un accident de circulaţie de pe urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(2) Pot părăsi locul accidentului fără încuviinţarea prevăzută la alin. (1):

a) conducătorii autovehiculelor aparţinând poliţiei, serviciului de ambulanţă, pompierilor, apărării civile, Ministerului Apărării Naţionale (destinate controlului circulaţiei vehiculelor din parcul propriu sau care însoţesc coloane militare), jandarmeriei, unităţilor speciale ale Serviciului Român de Informaţii şi Serviciului de Protecţie şi Pază, care au în funcţiune dispozitivele de avertizare sonoră şi luminoasă şi se află în misiune;

b) conducătorii vehiculelor care, în lipsa altor mijloace de transport, ei înşişi transportă persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură a da asistenţă medicală necesară, dacă se înapoiază imediat la locul accidentului.

(3) Conducătorii vehiculelor prevăzute la alin. (2) lit. a) vor anunţa de îndată unitatea de poliţie pe a cărei rază s-a produs accidentul, urmând ca după terminarea misiunii să se prezinte la sediul acesteia în vederea întocmirii actelor de constatare.

Art. 82

(1) Consumul de alcool sau de produse ori substanţe stupefiante sau al medicamentelor cu efecte similare acestora, după producerea unui accident de circulaţie de pe urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, până la testarea alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

(2) Nu constituie infracţiune consumul de medicamente cu efecte similare produselor sau substanţelor stupefiante, după producerea accidentului de circulaţie şi până la sosirea poliţiei la faţa locului, dacă acestea sunt administrate de personal medical autorizat, în cazul în care acestea sunt impuse de starea de sănătate sau de vătămarea corporală a conducătorului auto.

Art. 83

Neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 21 alin. (1) de către cadrele medicale abilitate, în cazul producerii unui accident de circulaţie de pe urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, ca urmare a afecţiunilor medicale ale conducătorului auto, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Art. 84

(1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, cu intenţie, a indicatoarelor, semafoarelor, amenajărilor rutiere sau a vehiculelor ori crearea de obstacole pe carosabil, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Instalarea de mijloace de semnalizare rutieră sau modificarea poziţiilor acestora, fără autorizaţie eliberată de autorităţile competente, de natură să inducă în eroare participanţii la trafic, dacă prin aceasta s-a cauzat producerea unui accident de circulaţie, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

(3) Organizarea sau participarea la concursuri neautorizate, precum şi blocarea cu intenţie a drumului public cu obiecte sau vehicule ori de către una ori mai multe persoane, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranţa circulaţiei ori se aduce atingere dreptului la liberă circulaţie a celorlalţi participanţi la trafic, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Art. 85

(1) Neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de verificare tehnică ori inspecţie tehnică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor, de către cei care au asemenea îndatoriri ori a celor referitoare la efectuarea unor reparaţii sau intervenţii tehnice, în cazul în care au avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Repararea autovehiculelor având urme de accident, fără autorizaţia eliberată de poliţie, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 86

(1) Eliberarea autorizaţiei pentru lucrări de construire, modificare, modernizare sau de reabilitare a drumului public, amplasarea unor construcţii, panouri sau reclame publicitare în zona drumului, fără acordul poliţiei specializate, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi persoana care nu respectă condiţiile stabilite de poliţia specializată pentru amenajarea accesului rutier la drumul public, în cazul construcţiilor amplasate în zona acestuia, dacă prin aceasta se pun în pericol fluenţa şi securitatea rutieră.

(3) Neluarea măsurilor pentru semnalizarea trecerilor la nivel cu calea ferată, precum şi modificarea acestora fără acordul poliţiei specializate se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.


CAPITOLUL VII: Răspunderea contravenţională

Art. 87

(1) Încălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, constituie contravenţie şi se sancţionează cu avertisment ori cu amendă ca sancţiune principală şi, după caz, cu una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

(2) Sancţiunile contravenţionale prevăzute la alin. (1) se aplică contravenienţilor, persoane fizice ori juridice.

Art. 88

(1) Sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi sunt următoarele:

a) reţinerea permisului de conducere, a atestatului profesional, a certificatului de înmatriculare ori înregistrare sau a plăcuţelor cu numerele de înmatriculare;

b) retragerea permisului de conducere;

c) suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat;

d) anularea permisului de conducere;

e) confiscarea bunurilor destinate ori folosite la săvârşirea contravenţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă;

f) imobilizarea vehiculului.

(2) Reţinerea permisului de conducere ori a certificatului de înmatriculare sau înregistrare se face de către poliţie, o dată cu constatarea faptei pentru care se dispune una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la alin. (1), eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare, cu sau fără drept de circulaţie.

(3) Retragerea permisului de conducere se dispune de către poliţie când titularul acestuia a fost declarat inapt pentru a conduce vehicule pe drumurile publice de către o instituţie medicală autorizată.

(4) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce se aprobă de şeful inspectoratului judeţean de poliţie, Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau al direcţiei poliţiei specializate din Inspectoratul General al Poliţiei Române.

(5) Hotărârea asupra sancţiunilor contravenţionale complementare se comunică în scris contravenientului, în termen de cel mult 5 zile de la data constatării faptei.

(6) Sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) se dispun prin acelaşi proces-verbal de constatare prin care s-a stabilit şi amenda contravenţională.

Art. 89

Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 2.000.000 lei la 8.000.000 lei următoarele fapte:

a) conducerea vehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie infracţiune;

b) încălcarea normelor legale referitoare la depăşire, cu excepţia prevederilor art. 88 lit. a);

c) conducerea vehiculului cu defecţiuni tehnice grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcţie;

d) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus;

e) nerespectarea regulilor de trecere la nivel cu calea ferată;

f) nerespectarea semnalelor poliţiştilor la trecerea coloanelor oficiale;

g) neoprirea la semnalul regulamentar al poliţistului, în scopul sustragerii de la control.

Art. 90

Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 1.500.000 lei la 5.000.000 lei următoarele fapte:

a) depăşirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roşie a semaforului electric sau la trecerile la nivel cu calea ferată;

b) schimbarea direcţiei de mers prin încălcarea marcajului longitudinal continuu;

c) circulaţia pe sens opus;

d) neacordarea priorităţii de trecere vehiculelor care au acest drept;

e) neprezentarea în termenul prevăzut de lege la unitatea de poliţie pe a cărei rază s-a produs accidentul de pe urma căruia au rezultat numai pagube materiale.

Art. 91

Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 1.000.000 lei la 3.000.000 lei următoarele fapte:

a) pătrunderea în intersecţie la culoarea roşie a semaforului electric;

b) încălcarea normelor referitoare la folosirea pe timp de noapte a luminilor de drum;

c) depăşirea cu mai mult de 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus;

d) neacordarea priorităţii de trecere pietonilor care au acest drept.

Art. 92

(1) Săvârşirea de către conducătorul de autovehicul a uneia sau mai multor contravenţii atrage, pe lângă sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 87 alin. (1), şi aplicarea unui număr de puncte de penalizare.

(2) Faptele pentru care se aplică puncte de penalizare, numărul acestora şi procedura de înregistrare se stabilesc prin regulament.

Art. 93

(1) Constatarea contravenţiilor stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă şi aplicarea sancţiunilor se fac de către poliţişti.

(2) Sancţiunile contravenţionale se aplică persoanelor fizice sau juridice care încalcă regulile de circulaţie pe drumurile publice, după caz.

(3) Cuantumul amenzilor prevăzute la art. 89-91 se actualizează prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului de Interne.

(4) Contravenientul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal, la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la trezoreria finanţelor publice, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, agentul constatator făcând menţiune expresă despre această posibilitate în procesul-verbal.

(5) Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la contravenţii se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în măsura în care prezenta ordonanţă de urgenţă nu dispune altfel.

(6) Prin regulament se pot stabili şi alte contravenţii la normele privind circulaţia pe drumurile publice.

Art. 94

(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune:

a) pentru o perioadă de 30 de zile, dacă în decurs de un an titularul permisului de conducere a săvârşit contravenţii care cumulează 15 puncte de penalizare;

b) pentru o perioadă de 60 de zile, dacă în decurs de 6 luni de la data expirării duratei de suspendare titularul permisului de conducere a săvârşit contravenţii care cumulează 10 puncte de penalizare;

c) pentru o perioadă de 90 de zile, dacă fapta conducătorului auto a fost urmărită ca infracţiune prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă, iar instanţa de judecată sau procurorul a dispus înlocuirea răspunderii penale cu una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la art. 91 din Codul penal sau dacă fapta conducătorului auto constituie una dintre contravenţiile pentru care, prin regulament, se dispune ca măsură administrativă reţinerea pe loc a permisului de conducere.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) contravenientul este obligat să se prezinte la unitatea de poliţie în termen de 5 zile de la primirea înştiinţării scrise comunicate de aceasta, pentru a preda permisul de conducere. Neprezentarea la termenul stabilit, în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei suspendării exercitării dreptului de a conduce, prevăzută la alin. (1) lit. a) şi b).

Art. 95

În cazul în care împotriva titularului permisului de conducere s-a luat măsura de siguranţă prevăzută la art. 112 lit. c) din Codul penal, suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune pe întreaga perioadă cât durează interzicerea dreptului de a exercita profesia sau ocupaţia de conducător de autovehicul.

Art. 96

În cazul concursului de contravenţii care întrunesc mai mult de 15 puncte de penalizare, perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se compune din însumarea perioadelor corespunzătoare fiecărei fapte, calculate în condiţiile stabilite prin regulament, fără ca această perioadă să depăşească 90 de zile.

Art. 97

Perioadele de suspendare pot fi reduse, dar nu mai puţin de 30 de zile, dacă titularul permisului absolvă un curs de siguranţă rutieră, în condiţiile prevăzute în regulament.

Art. 98

Permisul de conducere se reţine în următoarele cazuri:

a) la cumularea a cel puţin 15 puncte de penalizare;

b) când titularul acestuia a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 77, la art. 78 alin. (2), la art. 79 alin. (1), (3) şi (4) şi la art. 81 alin. (1);

c) când titularul acestuia a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 178 şi 184 din Codul penal, dacă acestea au fost comise ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice;

d) la săvârşirea uneia dintre contravenţiile pentru care prin regulament se dispune ca măsură administrativă reţinerea pe loc a permisului de conducere;

e) când prezintă modificări, ştersături sau adăugări, este deteriorat ori se află în mod nejustificat asupra altei persoane.

Art. 99

Certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori plăcuţele cu numere de înmatriculare se reţin de către poliţie în condiţiile stabilite prin regulament, eliberându-se o dovadă înlocuitoare, cu sau fără drept de circulaţie, după caz.

Art. 100

(1) Permisul de conducere se restituie titularului:

a) la expirarea perioadei de suspendare;

b) când, în condiţiile art. 88 alin. (4), s-a hotărât că exercitarea dreptului de a conduce nu se suspendă;

c) la încetarea măsurii de siguranţă prevăzute la art. 112 lit. c) din Codul penal;

d) în baza ordonanţei procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărirea penală sau încetarea urmăririi penale;

e) la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus achitarea;

f) la încetarea motivelor pentru care s-a dispus retragerea documentului.

(2) Procedura de restituire a permisului de conducere se stabileşte prin regulament.

Art. 101

(1) Permisul de conducere se anulează de către şeful inspectoratului judeţean de poliţie, Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau al direcţiei poliţiei specializate din Inspectoratul General al Poliţiei Române pe a cărei rază de competenţă a fost comisă fapta, în cazul în care titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă:

a) pentru infracţiunile care au avut ca urmare moartea sau vătămarea gravă a integrităţii corporale ori sănătăţii uneia sau mai multor persoane ori de distrugere a unuia sau mai multor vehicule, săvârşite ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie;

b) pentru infracţiunile prevăzute la art. 77, art. 78 alin. (2) şi la art. 79 alin. (1), (3) şi (4);

c) pentru infracţiunile prevăzute la art. 81 alin. (1);

d) în cazul aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării profesiei sau ocupaţiei de conducător de vehicule.

(2) Permisul de conducere se anulează şi în cazul în care titularul acestuia a decedat.

(3) Procedura anulării permisului de conducere se stabileşte prin regulament.

Art. 102

Suspendarea exercitării dreptului de a conduce sau anularea permisului de conducere se dispune de către poliţie şi în cazul în care împotriva titularului acestuia s-a hotărât o astfel de măsură de către o autoritate străină competentă, pentru o faptă săvârşită pe teritoriul altui stat, în condiţiile stabilite prin Convenţia europeană cu privire la efectele internaţionale ale interzicerii exercitării dreptului de a conduce un vehicul cu motor, adoptată la Bruxelles la 3 iunie 1976, ratificată de România prin Legea nr. 126/1997.

Art. 103

(1) Persoana al cărei permis de conducere a fost anulat ca urmare a rămânerii definitive a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru una dintre faptele prevăzute la art. 101 alin. (1) se poate prezenta la examen pentru obţinerea unui nou permis de conducere, pentru toate categoriile avute anterior, dacă:

a) au trecut 6 luni de la data executării pedepsei în regim de privare de libertate sau a trecut un an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;

b) a intervenit amnistia sau reabilitarea;

c) interzicerea dreptului de a exercita profesia sau ocupaţia de conducător de autovehicule a expirat sau a fost revocată.

(2) Pentru a fi admis la examen în vederea obţinerii unui nou permis de conducere candidatul trebuie să facă dovada:

a) că este apt din punct de vedere medical şi psihologic;

b) că a absolvit un curs de legislaţie rutieră şi conduită preventivă organizat de o unitate autorizată, în condiţiile legii.

Art. 104

(1) Imobilizarea unui vehicul care circulă pe drumul public se dispune în următoarele situaţii:

a) vehiculul nu este înmatriculat sau înregistrat;

b) are număr de înmatriculare sau înregistrare fals;

c) circulă fără plăcuţe cu numere de înmatriculare ori înregistrare;

d) starea tehnică a vehiculului pune în pericol grav siguranţa circulaţiei, deteriorează grav drumul public sau mediul înconjurător;

e) vehiculul circulă cu încălcarea regulilor referitoare la transportul mărfurilor periculoase ori cu gabarite şi/sau mase depăşite;

f) există date sau indicii că vehiculul face obiectul unei infracţiuni;

g) conducătorul auto refuză să se legitimeze;

h) conducătorul auto se află în stare de ebrietate, sub influenţa substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efect similar.

(2) Procedura de imobilizare a vehiculelor în cazurile prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin regulament.


CAPITOLUL VIII: Căi de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei

Art. 105

(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi, după caz, a actului prin care s-a dispus una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la art. 88 alin. (1) se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la sediul unităţii de poliţie din care face parte agentul constatator.

(2) Plângerea suspendă executarea amenzilor şi a sancţiunilor contravenţionale complementare, de la data înregistrării acesteia la unitatea de poliţie din care face parte agentul constatator.

(3) Plângerea, împreună cu dosarul cauzei, se trimite de îndată instanţei de judecată pe raza căreia a fost săvârşită fapta.

(4) Instanţa învestită cu soluţionarea cauzei dispune asupra legalităţii şi sancţiunile contravenţionale complementare administrative.

Art. 106

(1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă este supusă recursului.

(2) Recursul, împreună cu actele care au stat la baza hotărârii, se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, în termen de 15 zile de la comunicare.

(3) Judecata se face de urgenţă, cu citarea părţilor, iar hotărârea tribunalului este definitivă şi irevocabilă.


CAPITOLUL IX: Atribuţii ale unor ministere şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice

Art. 107

Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei are următoarele atribuţii:

a) ia măsuri ca drumurile pe care le administrează să fie menţinute permanent în stare de viabilitate;

b) instalează, aplică şi întreţine mijloacele de semnalizare rutieră, precum şi echipamentele destinate siguranţei circulaţiei pe drumurile în administrare;

c) autorizează efectuarea lucrărilor în zonele de siguranţă şi protecţie a drumurilor din administrare, verifică modul de executare şi respectarea termenelor stabilite;

d) stabileşte condiţiile tehnice şi metodologia de omologare şi certificare a echipamentelor, pieselor de schimb şi materialelor pentru vehicule rutiere;

e) autorizează înfiinţarea şi funcţionarea staţiilor de inspecţie tehnică, supraveghează şi controlează activitatea acestora şi atestă personalul care efectuează inspecţia tehnică;

f) stabileşte norme metodologice şi organizează pregătirea, examinarea şi atestarea profesională a instructorilor şi profesorilor de legislaţie în domeniul transporturilor rutiere;

g) stabileşte condiţiile tehnice şi metodologice de omologare pentru circulaţia pe drumurile publice, de inspecţie tehnică şi de verificare tehnică pentru vehicule;

h) autorizează înfiinţarea şi funcţionarea şcolilor pentru pregătirea conducătorilor de autovehicule şi tramvaie;

i) stabileşte norme obligatorii privind organizarea şi desfăşurarea transporturilor rutiere şi controlează respectarea acestora;

j) ia măsuri pentru amenajarea de trotuare şi drumuri laterale pentru circulaţia pietonilor, vehiculelor cu tracţiune animală, a tractoarelor şi de piste pentru biciclete, precum şi de benzi destinate exclusiv transportului public de persoane;

k) elaborează reglementări specifice în domeniul transporturilor rutiere;

l) stabileşte condiţiile tehnice şi metodologia de omologare pentru circulaţia pe drumurile publice, de inspecţie tehnică şi de verificare tehnică pentru vehicule;

m) omologhează pentru circulaţie vehicule;

n) certifică sau omologhează echipamentele, piesele de schimb şi materialele pentru vehiculele fabricate în ţară sau importate;

o) autorizează agenţii economici care prestează servicii de reparaţii la vehicule;

p) asigură efectuarea verificării tehnice a vehiculelor, cu excepţia celor noi, în vederea înmatriculării acestora.

Art. 108

Ministerul Apărării Naţionale are următoarele atribuţii:

a) îndrumă, supraveghează şi controlează circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor aparţinând acestui minister şi controlează respectarea de către conducătorii proprii a regulilor de circulaţie;

b) cooperează cu unităţile poliţiei specializate la realizarea acţiunilor de însoţire a coloanelor oficiale militare, precum şi a vehiculelor din parcul propriu;

c) înmatriculează sau înregistrează vehiculele din parcul propriu şi ţine evidenţa acestora;

d) pregăteşte personalul propriu pentru conducerea vehiculelor ministerului şi autorizează personalul didactic din şcolile de pregătire a conducătorilor auto din sistemul propriu;

e) organizează şi execută inspecţia tehnică a vehiculelor din unităţile din subordinea sa;

f) elaborează, împreună cu Ministerul de Interne, norme privind condiţiile în care pot circula pe drumul public vehiculele speciale de luptă din parcul propriu;

g) elaborează, împreună cu Ministerul de Interne, norme privind controlul circulaţiei autovehiculelor aparţinând Ministerului Apărării Naţionale şi însoţirea coloanelor militare.

Art. 109

Ministerul Educaţiei şi Cercetării are următoarele atribuţii:

a) asigură, prin programa şcolară, educaţia rutieră a preşcolarilor şi elevilor din învăţământul preuniversitar;

b) asigură, prin formare iniţială şi continuă, pregătirea în domeniul conducerii autovehiculelor;

c) îndrumă, coordonează şi controlează, prin inspectoratele şcolare din subordine, activitatea de educaţie rutieră, inclusiv de pregătire şi perfecţionare a cadrelor didactice desemnate să execute astfel de activităţi;

d) asigură materialul didactic pentru laboratoarele de educaţie rutieră şi parcurile-şcoală proprii de circulaţie.

Art. 110

(1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei are următoarele atribuţii:

a) elaborează norme referitoare la examinarea medicală a conducătorilor de vehicule şi la măsurile ce trebuie luate de unităţile sanitare, în scopul prevenirii accidentelor de circulaţie generate de cauze medicale;

b) elaborează norme privind examinarea medicală, recoltarea şi analiza probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, consumului de produse sau substanţe stupefiante ori medicamente cu efecte similare de natură a influenţa comportamentul conducătorilor de vehicule;

c) elaborează norme privind examinarea psihologică şi medicală în vederea eliberării permisului de conducere;

d) stabileşte programa cursurilor de pregătire a conducătorilor de vehicule, la temele privind acordarea primului ajutor medical în accidente de circulaţie şi controlează modul cum se realizează aceste activităţi;

e) stabileşte semnul distinctiv ce se aplică pe ambalajul medicamentelor contraindicate conducerii vehiculelor;

f) stabileşte conţinutul truselor medicale de prim ajutor şi le certifică.

(2) Normele prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi c) se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei la propunerea autorităţii competente din subordine.

Art. 111

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va întocmi programe de prevenţie rutieră şi va îndruma, coordona şi controla modul de aplicare a acestora de către societăţile autorizate.

Art. 112

(1) În scopul coordonării unei strategii unitare, multidisciplinare în domeniul siguranţei circulaţiei rutiere, în subordinea Guvernului funcţionează Consiliul Interministerial pentru Siguranţă Rutieră.

(2) Atribuţiile Consiliului Interministerial pentru Siguranţă Rutieră se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 113

(1) Consiliile judeţene, consiliile locale şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii:

a) iau măsuri pentru menţinerea permanentă în stare tehnică bună a drumurilor pe care le administrează;

b) instalează, aplică şi întreţin mijloacele de semnalizare rutieră şi echipamentele destinate siguranţei circulaţiei, ţinând evidenţa acestora;

c) întocmesc şi actualizează planurile de organizare a circulaţiei pentru localităţile urbane şi iau măsuri pentru realizarea lucrărilor ce se impun în vederea asigurării fluenţei şi siguranţei traficului, precum şi a reducerii nivelurilor de emisii poluante;

d) stabilesc reglementări referitoare la regimul de acces şi circulaţie, staţionare şi parcare pentru diferite categorii de vehicule;

e) iau măsuri pentru amenajarea de trotuare şi drumuri laterale pentru circulaţia pietonilor, vehiculelor cu tracţiune animală, a tractoarelor şi de piste pentru biciclete;

f) înregistrează şi ţin evidenţa vehiculelor nesupuse înmatriculării;

g) iau măsuri pentru ridicarea şi depozitarea, în spaţii special amenajate, a autovehiculelor, remorcilor, caroseriilor sau subansamblurilor acestora, devenite improprii din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile publice, abandonate sau părăsite pe domeniul public;

h) iau măsuri pentru asigurarea spaţiului şi depozitării vehiculelor cu tracţiune animală depistate circulând pe drumurile publice pe care le este interzis accesul.

(2) Proiectele de sistematizare a localităţilor, precum şi a drumurilor publice din interiorul şi din afara acestora, elaborate de consiliile locale şi ale municipiului Bucureşti, vor fi avizate de poliţia specializată.

Art. 114

(1) Ministerul de Interne, consiliile locale şi ale municipiului Bucureşti vor lua măsuri pentru popularizarea regulilor de circulaţie în rândul tuturor persoanelor care folosesc drumurile publice şi, în acest scop, vor prevedea în planurile anuale fondurile necesare.

(2) Mass-media va sprijini acţiunile Ministerului de Interne, ale consiliilor locale şi ale municipiului Bucureşti în legătură cu popularizarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice.


CAPITOLUL X: Dispoziţii finale

Art. 115

(1) Deţinătorii de autovehicule sunt obligaţi să doteze autovehiculele pe care le deţin cu truse medicale de prim ajutor, pentru fiecare categorie de autovehicul, precum şi cu triunghiuri reflectorizante şi stingătoare de incendiu, conform legislaţiei în vigoare.

(2) Deţinătorii de autovehicule, inclusiv ai celor care efectuează transportul public de persoane sau de mărfuri periculoase, sunt obligaţi:

a) să asigure testarea anuală a calificării conducătorilor de autovehicule, în scopul însuşirii corecte şi respectării de către aceştia a dispoziţiilor legale ce reglementează circulaţia pe drumurile publice;

b) să doteze autovehiculele proprii cu aparate de control al timpilor de odihnă şi al vitezei de deplasare, omologate, precum şi cu truse medicale de prim ajutor, triunghiuri reflectorizante şi stingătoare de incendiu.

Art. 116

În desfăşurarea activităţilor de prevenire a accidentelor rutiere poliţia poate solicita sprijinul unor conducători de autovehicule, care consimt să participe voluntar la acestea, conform legii.

Art. 117

(1) Modelele indicatoarelor, marcajelor şi semnalelor luminoase, precum şi semnalele agenţilor de circulaţie sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

(2) Anexa prevăzută la alin. (1) poate fi modificată şi completată prin hotărâre a Guvernului, în baza modificărilor şi completărilor aduse convenţiilor internaţionale în domeniu la care România este parte.

Art. 118

(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică începând cu data de 1 februarie 2003. Pe aceeaşi dată Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, cu modificările ulterioare, republicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 49 din 28 iunie 1984, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă.

(2) În termen de 30 de zile de la data publicării Ministerul de Interne va elabora regulamentul de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.


PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministru de interne,

Ioan Rus

Ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei,

Miron Tudor Mitrea

Ministrul educaţiei şi cercetării,

Ecaterina Andronescu

p. Ministrul sănătăţii şi familiei,

Radu Deac,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu


Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 958 din data de 28 decembrie 2002



Anexa - Indicatoare, marcaje şi semnale luminoase